alice-in-wonderland

Ma razvratesc impotriva tuturor
imprumuturilor inconstiente de cuvinte gesturi si apucaturi diferite din
prieteni, cunostinte, amici incat parca ar fi o scuturatura de purici din care
nu ma mai opresc. mi se pare ca nimic nu-mi apartine, ca-i totul imprumutat si
panichez distrusa de inconsistenta asta dezamagitoare. ce naiba nu pot sa fiu
si eu intr-un fel in care nu poate fi nimeni. in general as vrea ca nimeni sa
nu semene cu nimeni si nimeni sa nu se inteleaga cu nimeni si cu toti. ma
distruge mimetismul si lalaiala asta standardizata.

de febra nu vreau sa fac nimic mai
inteligent decat sa ma supar pe toata lumea. motivele sunt foarte diverse si
pline de miez: constat ca nimeni nu mai gaseste amuzant ce spun, nimeni nu-si
intrerupe lucrul sau firul vorbei cand incep eu sa zic ceva, nimeni nu se da
peste cap sa mearga cu mine la magazin si mai rau lumea pare ca a uitat ca
existenta mea are vreo importanta. nu stiam ca febra are printre efectele
secundare si infantilismul. despre zilele care au trecut atat de bine saptamana
trecuta si atat de rau saptamana asta nu pot spune decat ca sunt marsave.
despre colegi numai de rau. despre prieteni nimic. despre necunoscuti numai de
bine. ma emotioneaza cati oameni frumosi am vazut saptamana trecuta.

primele bucurii saracute si dragute
din sfarsitul asta de an. chiar asa, sfarsit de an. cine nu vede ca a inceput
deja numaratoarea inversa pana la craciun este un tampit. persoanele de fata nu
se exclud si febra imi incinge ochii.

ce s-ar fi intamplat daca doamna
bovary l-ar fi cunoscut pe tanarul werter? cu siguranta doamna bovary s-ar fi
indragostit de Werter dar intrebarea de fapt este daca Werter ar fi placut-o pe
Ema. Probabil ca da, pentru ca atunci cand vroia era absolut fermecatoare dar
mai trebuie luat in calcul si impuritatea varstei ei si statutul social un pic
nepotrivit pentru o eroina pre-romantica desi foarte potrivit pentru o eroina
de roman realist si psihologic. oare werter ar fi salvat-o de la moarte pe
bovary? daca robinson crusoe ar fi nimerit pe aceeasi insula cu imparatul
mustelor cine ar fi mancat pe cine?

m-am hotarat ca cea mai buna cale de a nu-ti mai fi rusine de defectele, problemele, scaparile, alienarile si meschinariile de care dai dovada la tot pasul este sa le faci tot timpul cu nerusinare. daca rosesc toti timpul, imi voi provoca motive pentu care sa rosesc. daca ma tem tot timpul de cate cevama voi teme si mai tare. functioneaza la fix. nici nu ma mai obosesc sa ma mai obosesc pe mine insami cu problemele astea.

pentru ca nu spune nimic despre nimic si nici macar despre ea insasi nu este ca sa-i poti spune “insemnare” pentru nu exista insemnarea cu numele de insemnare si nimic nu ma poate determina sa o fac sa existe nici macar lipsa oricarui alt subiet in afara celui care poarta numele de insemnare si care deocamdata nu are motive sa existe.
n-am citit nimic, n-am vazut nici un film, nu am observat nimic interesant pe strada. n-am gandit nimic, n-am trait nimic.