alice-in-wonderland

Mai intai trebuie sa amintesc de genul masculin care apreciaza pubertatea, mai ales fizica. naivitati si inconstiente de maxim 17 ani. candoare ochilor machiati puternic cu negru si neoboseala psihica si mai ales morala din preajma si in curtea liceelor. el are in jur de 26-30 de ani. nu mai spun ca de obicei abordarea se face pe mirc, ym, msn, icq bla bla bla. are inteligenta si agilitatea devorate de frustrari neconsumate. are o lipsa de maturitate si o nevoie de tandrete pe care nu si le poate ascunde decat in manifestari de pseudo-adolescent.

Femeia-copil e inteligenta. poate mai inteligenta decat el. e frumoasa si mai ales e prospata. aproape neatinsa. stie sa ofere mangaieri cat mai stangace. stie sa pronunte candid. stie sa priveasca senin. stie sa nu-si increteasca fruntea. stie sa fie copil. stie ca este femeie.

De obicei asculta acelasi gen de muzica si el apreciaza cartile pe care le citeste ea. de obicei el nu-si arata varsta si ea nu-si arata experienta. cunostintele si experienta lui de viata gasesc un bun receptor si un bun ascultator in ea. E o intuitiva desavarsita. Il face fericit mai ales prin mizeriile pe care i le face. Prin gelozia pe care i-o provoaca numai privindu-i carnea incredibil de tare si pielea absurd de neteda.

Nu are inca nevoi sexuale. Are aproape dorinte. de cele mai multe ori nu stie sa si le exprime si se lasa in voia dorintelor lui. El stie ce ar putea sa vrea ea si ce va vrea cu siguranta, peste cativa ani. Educatia sexuala se petrece in apartamentul lui, dupa cursurile ei, inainte de ore tarzii cand o conduce acasa si o lasa in fata blocului. toate perversiunile sunt permise, iar daca e virgina, numai una nu este permisa.

Ea este multumita. Plictiseala pe care i-o provoaca baietii de seama ei in sfarsit gaseste un antidot. El o duce prin locuri unde alocatia colegilor ei de liceu nu ar fi suporta consumatia. Cu el incearca tot felul de lucruri noi si mai ales interzise. El apreciaza tampeniile si naivitatile pe care ea le zice. Imaturitatea irezistibila.

Finalul e simplu. Incepe sa se plictiseasca de lamentarile lui, de felul in care o domina fara sa vrea, de stiinta lui si de felul in care ii accentueaza nestiinta. Nu se mai plictiseste cu colegii ei care o invita la un suc, in barul ieftin de langa liceu.

Alice in viziunea lui Salvador Dali

Aveam un coleg care isi facuse un cont pe Aman2. Acole se dadea drept fata si isi afisase poza gasita pe net a unei tinere foarte dragute. O multime de tipi i-au trimis mesaje, el le raspundea la unii dintre ei, cu unii a avut chiar dialoguri care au durat o luna, doua. Nici unul dintre cei cu care discuta, pretinzand ca este o fata de 21 de ani, nu si-a dat seama ca este de fapt barbat. Nu stiu de ce facea asta si nici nu vreau sa-l condamn sau sa-i gasesc circumstante atenuante. El spunea ca o facea ca un fel de experiment sociologic.

Cert este ca dupa 2 luni de discutii s-a plictisit de rolul lui de ingenua. S-a plictisit si de faptul ca nimeni nu s-a prins, nici macar nu a avut o cat de mica suspiciune asupra sexului sau. S-a plictisit sa refuze intalniri si schimburi de numere de telefon. S-a plictisit de complimentele elaborate ale unora asupra fizicului sau inteligentei fetei din poza sau de grosolaniile exprimate direct ale altora. S-a plictisit mai ales sa fie fata. Nu mai era distractiv. Devenise chiar obositor.

Concluzia lui a fost ca nu o va mai face niciodata si ca e clar ca e mult mai bine sa fii barbat.

>

Sau
androginism latent. Fete cu comportament masculin, barbati efeminati,
baieti care se joaca cu papusile, fete care fac box. Nu vorbesc de
hermafroditi, nu ma refer la travestiti, nu vorbesc despre cei
care-si schimba la un moment dat sexul. Ma refer doar la latenta
incitanta si excitanta a ambiguitatii sexuale.
Cand esti mic,
esti imbracat in roz sau in albastru (n-am inteles niciodata
conventionalismul celor 2 culori. Cine le-a ales ? si de ce ?) Ti se
dau jucarii de plus …sau masinute. Ti se lasa parul sa creasca sau
ti se tunde scurt.
Vine pubertatea. Corpul ti se dezvolta in
directia  corecta . De-acum totul este si mai clar. Devine chiar
raspicat in clipa in care iti incepi viata sexuala. Esti fata sau
baiat. Nu mai incape indoiala. sau da ?
Pana unde sunt femeie sau
barbat. Felul in care gandesc acum este feminim sau masculin. Simt ca
o femeie sau ca un barbat. Arat ca o femeie sau ca un barbat.
Cateodata am impresia ca simt sau gandesc ca un barbat. Dar n-am de
unde sa stiu.
Exista oare in noi nostalgia intregului? A fiintei
complete, impartite la inceputul lumii in doua parti opuse si
complementare ?

CE-AR FI DACA AI PUTEA SA SCHIMBI TOTUL? SA FII ALTCINEVA? ALTCUMVA?

am citit de curand “D-na Dalloway” de Virginia Wolf. Pe langa celelalte chei de lectura a romanului am identificat una, care sta la baza “Orelor” lui Cunningham si care m-a pus pe ganduri. In acest citat D-na Dalloway spune:
“O, daca si-ar putea trai inca o data viata! se gindi ea, continuind sa se indrepte spre trotuar, daca ar fi putut pina si sa arate altfel!”

Orice barbat are aptitudini de Pygmalion. Unii si le exprima mai acut, altii mai timid, altii deloc. Fiecare femeie este o posibila Galateea. Fie ca ii place, fie ca nu.

Bineinteles ca de fiecare data cand se indragosteste de tine, esti femeia ideala. Chiar daca dureaza doar o zi, chiar daca doar o ora. Nu simte nevoia sa schimbe nimic. E totul asa cum trebuie sa fie, asa cum si-a dorit sa fie. E totul incremenit intr-o blanda ceata a perfectiunii.

Trece un timp, mai scurt sau mai lung si din prietena lui/sotia lui, te trezesti intr-o zi Galateea. Incepe sculptatul. Incepe transformarea in ….mama lui?….fosta lui prietena?….fata pe care a iubit-o platonic tot liceul?..prietena pe care nu a avut-o niciodata?….sau pur si simplu in Femeie. Foloseste unelte mai mult sau mai putin subtile, mai mult sau mai putin verbale.

Pygmalion devine oglinda in care te vezi asa cum ar trebui sa fii. Asa cum ar vrea sa fii. Asa cum te-ar iubi mai mult. Asa cum esti in cele din urma. Pentru ca, de cele mai multe ori, timpul hotaraste in favoarea lui Pygmalion. Galateea prinde viata. Din mintea lui paseste in viata lui.

Esti frumoasa, desteapta, eleganta etc….esti cum si-a dorit sa fii…numai ca, atunci cand va uitati unul in ochii celuilalt, oglinde imperfecte ce va reflectati reciproc…nu va mai recunoasteti. De tine m-am indragostit eu? Pe tine te gaseam eu cel mai inteligent barbat?

Intr-o zi el, altul,te intalneste si iti spune…”esti cea mai”. Bineinteles ca se indragosteste de tine. Esti femeia ideala. Nu simte nevoia sa schimbe nimic. E totul asa cum trebuie sa fie, asa cum si-a dorit sa fie. E totul incremenit intr-o blanda ceata a perfectiunii.
Ttrece un timp, mai scurt sau mai lung si din prietena lui/sotia lui, te trezesti intr-o zi Galateea. Incepe sculptatul….incepe transformarea…

PS: Nu generalizez. Vorbesc numai de “personaje” intalnite in jurul meu. Spun ca toti putem fi asa, pentru ca, in fiecare dintre noi traiesc mai multe posibile personaje.

femeia obiect? - am pus semnul intrebarii pentru ca nu cred in aceasta sintagma, dar recunosc existenta ei in pattern-urile erotice.

fizic arata oricum, fara a-i lipsi cateva trasaturi obligatorii: are farmec inconstient, are inconstienta plina de farmec sau o fermecatoare inconstienta.

are mers, are instincte, nu are pretentii, are dorinte. este o liana. o planta agatatoare. plina de aplomb dar lipsita de initiativa este gata sa indeplineasca visele erotice.

nu are sexualitatea negativa, agonica a prostituatelor dar poseda genul acela de seductie exercitat de pasivitatea asumata.

este un vis, un extaz al barbatului “video-clip” – cel pe care il vedem in clip-urile negrilor din LA, pe marginea piscinei, imbracat in alb, asezonat cu o multime de tate si cururi bombate.

de fapt este un ideal feminin degenerat- fundamentala pasivitate sexuala feminina transformata masculin in pasivitate mentala exploatata sexual.

pana la urma… obiecte suntem toti.

nu recunosc intersectiile. cotiturile. momentul in care intervine schimbarea ireversibila. tot timpul a fost asa. nu prevad cutremurele, nu construiesc drumuri paralele, nu-mi asigur alibiuri.

de exemplu s-ar putea ca azi sa fie o zi remarcabila. dureroasa este in orice caz. omul cel mai important s-a desprins de mine. vorbeam la un moment dat de dragoste ca fiind un cordon ombilical. l-a rupt. se sufoca cu el. s-a mai intamplat asta si pana acum de cateva ori.
tentative de evadare din nefericire.

doar o singura data, s-a materializat evadarea. nimic nu era altfel decat in alte dati. aceleasi certuri, aceleasi acuzatii, chiar si aceeasi ora, acelasi ton al vocii. de data asta a fost o cotitura. ne-a schimbat viata. n-am prevazut nimic. parea la fel.

apoi au mai urmat si alte momente. dar n-au fost cotituri.

gestul pe care il fac acum ma poate costa mult. poate nimic. gestul pe care l-am facut acum o luna ma poate costa o viata posibila. uffff….nu recunosc intersectiile. cotiturile. schimbarea ireversibila nu are semne particulare.

ma intreb daca ziua de azi va fi “semnificativa”. va insemna ceva. e ploioasa, gri, la job citesc niste brie-furi care au deadline incert…peste o saptamana…candva…art-ul rasfoieste Archive…la radio Moloko. Peste o luna voi spune poate:a inceput in vinerea aia cand nu prea aveam treaba ….sau nu voi zice nimic. voi uita ziua de vineri 24 octombrie.

ma rog din tot sufletul sa uit ziua de vineri, 24 octombrie. o zi in care nu a insemnat nimic.